Copilăria e o stare fără vârstă, ea ţine de infinit, este singura felie care topeşte întregul univers înconjurător, vârsta în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele de care se înfioară şi gâzele, parte şi ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este seismograful care anunţă cutremurele intime de mai târziu; în funcţie de ea, omul se comportă într-un anumit fel când e matur, şi nu altfel. copilaria e ca bobocul de floare la rasaritul soarelui...in ochii unui copil se citeste toata frumusetea vietii...vreau sa tin din nou soarele in mana...vreau sa alerg din nou prin iarba...vreau sa dansez in ploaie...toate amintirile din copilarie ma fac sa plang...vreau sa fiu iarasi fetita cu ochii mari care privea lumea ca un imens necunoscut plin de surprize...acum undeva intre maturitate si copilarie e deja tarziu sa mai simt placerea de a fi copil...copilaria...e o comoara inchisa acum intr-un cufar prafuit in sufletele noastre...dar cu totii stim ca e acolo...Iarna a venit in zori
La fereastra mi-a pus flori
A venit cu gerul ei
Cu zapada si polei.

Cat de veseli suntem noi
Ca ne aduce bulgari noi
Cu zapada ne jucam
Si cu bulgari aruncam.

---